Menopauza

Ce este andropauza sau climacteriul masculin?

Climacteriul masculin sau andropauza – termen creat în analogie cu menopauza – cuprinde toate acele manifestări fizice şi psihice care apar la o anumită vârstă a bărbatului, reprezentând perioada de trecere de la maturitate la senescenţă.

Termenul de andropauză este oarecum impropriu, deoarece, dacă la femeie menopauza semnifică încetarea menstruaţiei, la bărbat secreţia de hormoni androgeni (masculini) nu dispare.

Spre deosebire de femeie, acest proces de declin biologic apare mult mai târziu, între 50 şi 60 de ani, este mult mai lent, progresiv, fără tulburări zgomotoase, încadrându-se în evoluţia normală a organismului uman.

În această perioadă apar tulburări neurovegetative ca transpiraţii reci, bufeuri, oboseală, iritabilitate, insomnie sau somnolenţă. Tot acum sunt mai frecvente tulburările metabolice şi de nutriţie care schimbă conformaţia fizică a bărbatului, accentuând modificările apărute cu ani în urmă.

Bărbatul devine mai capricios, suspicios, având frecvente stări de hiperemotivitate. Pot apărea tulburările de memorie, iar stările de depresie se accentuează. După unii specialişti, acesta e momentul în care psihozele afective determină gelozie, erotomanie cu înfiriparea unei noi iubiri ce adesea destramă relaţiile vechi, determinând conflicte conjugale.

La începutul climacteriului masculin există o creştere a libidoului legată mai ales de teama că avansarea în vârstă va determina şi impotenţa sexuală. Ulterior, scăderea libidoului apare ca o consecinţă firească a proceselor de involuţie a organismului uman. Un alt rol important în reducerea libidoului o are şi prezenţa la această vârstă a unor boli cronice.

Ca şi în cazul femeii, la andropauză, se răscolesc şi unele boli cronice, îngreunând viaţa bărbatului şi favorizând apariţia episoadelor depresive.

Dacă la femeie activitatea ovarului încetează la menopauză, la barbat activitatea gonadelor (glandelor sexual) se reduce progresiv, producerea spermei fiind posibilă până la vârste înaintate. Evident, modificările hormonale ce au la bază scăderea androgenilor progresiv, cu regresia caracterelor secundare sexuale (părul facial şi corporal, vocea groasă, masa musculară şi forma corpului), determină simptomatologia din această perioadă.

Cel mai activ hormon masculin este testosteronul, iar concentraţia acestuia în sânge scade progresiv, ajungând ca la 60-80 de ani să fie la mai puţin de jumătate.

Modificările endocrine au o influenţă defavorabilă şi asupra organelor genitale, cea mai vizibilă fiind atrofia testiculară. Tot acum apare şi procesul de atrofie si fibroză a prostatei.

Totuşi, modificările lente de la bărbat menţin producerea de spermă (spermatogeneza) până la vârste înaintate, chiar 80-90 de ani, dar cu un numar redus al spermatozoizilor şi de o calitate mult mai scazută, cu un potenţial teratogen (care poate produce malformaţii la făt) crescut.