Menopauza

Osteoporoza şi riscul fracturilor la menopauză

Osteoporoza este probabil una dintre cele mai serioase manifestări ale menopauzei, pentru că poate conduce la complicaţii severe, cum ar fi durerea cronică de spate şi, mai grav, fracturile.

Conform studiilor, aproximativ 33% dintre femeile peste 50 de ani prezintă la un moment dat o factură ca rezultat al osteoporozei. Fluctuaţiile hormonale ce preced menopauza şi apoi scăderea permanentă a nivelurilor de estrogen din postmenopauză joacă un rol major în declanşarea osteoporozei.

Osteoporoza este o afecţiune caracterizată prin scăderea densităţii şi a masei osoase ce favorizează apariţia fracturilor. Osul este poros, cu o structură rarefiată. Această afecţiune poate progresa silenţios, fără dureri sau alte simptome. În general, osteoporoza este descoperită cu ocazia unei fracturi, de obicei la nivelul şoldului sau al vertrebrelor lombare.

Din nefericire, odată ce s-a produs prima fractură, există un risc foarte mare ca şi alte oase să fie afectate. Un alt aspect negativ ar fi că 80% dintre persoanele diagnosticate cu osteoporoză sunt femei. Aceasta poate afecta şi bărbaţii – în special fumătorii şi cei cu boli cronice ce primesc tratament cortizonic – dar într-un număr mult mai mic, deoarece structura oaselor lor este mult mai rezistentă în general, iar pierderea de masă osoasă nu se face atât de uşor. Bărbaţii pot suferi de osteoporoză la vârste mult mai înaintate faţă de femei.

Sursa foto Wikimedia

Simptomele osteoporozei

Una din principalele probleme în ceea ce priveşte osteoporoza este tocmai lipsa simptomatologiei, mai ales în stadiile sale incipiente, diagnosticul punându-se în majoritatea cazurilor după o fractură.

În general, osteoporoza este descoperită abia în stadiile sale avansate, când nu prea mai există posibilitatea redobândirii densităţii osoase necesare.

Cauzele osteoporozei la menopauză

Afecţiunea este legată într-un mod complex de scăderea nivelului hormonilor la menopauză. Estrogenul este principalul hormonul care dispare odată cu instalarea menopauzei şi astfel creşte riscul de osteoporoză. După vârsta de 45 de ani, nivelurile de estrogen încep să scadă drastic, ajungând până la 10% din valorile obişnuite în timpul postmenopauzei.

Fără un nivel adecvat de estrogen, oasele sunt incapabile să absoarbă o cantitate suficientă de calciu pentru a reface masa osoasă, iar multe dintre celule sunt distruse.

Cum poate fi diagnosticată osteoporoza înaintea apariţiei unei fracturi?

Metoda prin care se determină densitatea minerală a osului se numeşte osteodensitometrie.

Osteodensitometria DEXA este cea mai modernă şi foloseşte razele X pentru aprecierea gradului de reducere a densităţii osoase.

Nu este necesară nicio pregătire specială pentru efectuarea acestei investigaţii. Evaluarea densităţii osului se face de obicei pentru zonele cele mai predispuse fracturilor osteoporotice – colul femural (şold), coloana vertebrală şi antebraţ.

Rezultatele testului sunt exprimate prin aşa-numitul scor T. Acesta compară densitatea osoasă a unui pacient cu densitatea osoasă maximă (de exemplu, a unei persoane de 30 de ani sănătoasă). Un test care are un scor T cu valoarea negativă -1 sau mai mult, este normal.

Un scor T între -1 şi -2,5 indică un diagnostic de osteopenie (masă osoasă mai mică decât în mod normal), o formă mai uşoară a osteoporozei.

Dacă valoarea coboară sub -2,5, este vorba despre osteoporoză.

Endocrinologii recomandă evaluarea densităţii osoase tuturor femeilor cu vârsta peste 65 de ani, dar şi femeilor şi bărbaţilor trecuţi de 50 de ani care se confruntă cu fracture.